O nouă intervenție a senatorului Titus Corlățean, în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de la Strasbourg, de această dată, adresată ministrului de externe al Letoniei, Edgars Rinkēviks,  președinte în exercițiu al Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei.

Unificarea celor două sisteme de protecție a Drepturilor fundamentale ale omului din Europa, respectiv cel al Consiliului Europei și cel al Uniunii Europene, prin viitoarea aderare a UE la Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost tema intervenției demnitarului român, în calitate de raportor european al Consiliului Europei pe acest subiect. Acesta intenționează să finalizeze  raportul său,  în toamna acestui an.

”Trebuie să finalizez în doar câteva luni raportul meu privind aderarea UE la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, există încă o verigă lipsă, la nivelul Europei”, a spus Titus Corlățean în plen, unde l-a întrebat pe Edgars Rinkēviks dacă intenționează să faciliteze, din pozițiile pe care le deține, un contact politic pentru a permite Uniunii să depășească blocajul în poziția finală a UE. Intervenția sa a fost dublată, la final, în mod simbolic din perspectivă politică, de un mesaj în limba franceză.

În temeiul Tratatului de la Lisabona, UE are obligația juridică de a adera la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cunoscută sub numele de Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO). Convenția europeană a drepturilor omului, care a intrat în vigoare în 1953, a fost creată de Consiliul Europei, o organizație internațională din domeniul drepturilor omului care, în prezent, are 47 de state membre, dintre care 28 sunt state membre ale UE.

Deși Tratatul de la Lisabona a instituit obligația ca UE să adere la CEDO, UE are încă de realizat acest lucru. Aceasta nu înseamnă însă că CEDO nu joacă niciun rol în cadrul sistemului UE de protecție a drepturilor omului. 

În prezent, deși toate statele membre ale UE sunt părți la Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO), Uniunea Europeană nu este încă parte la aceasta. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg nu are competența de a verifica conformitatea actelor și dispozițiilor UE cu Convenția europeană a drepturilor omului. În schimb, aceasta are competența de a se pronunța cu privire la actele statelor membre, inclusiv cele care pun în aplicare obligații care decurg din dreptul UE.