Mărturia unui dâmbovițean blocat în Dubai! Atmosfera după atacurile iraniene!

Trăiesc aici o experiență cu totul inedită și constat cu uimire cum o țară pe care o știam a fi doar bogată în petrol și foarte determinată să dezvolte turismul de business & leisure reușește, zi de zi, să doboare sute de drone, rachete balistice și alte amenințări.

Toate acestea se întâmplă sus, în cer.

Iar aici, jos pe pământ, viața merge aproape la fel ca altădată.

Fără panică.

Fără isterie.

Fără alte griji decât cele normale într-o țară cu reguli clare.

Ce nu au ei aici, în UAE?

Ei bine, nu au acele ființe bipede lipsite din naștere de sentimente de dragoste, compasiune și respect, încărcate însă până la refuz cu ură, dispreț și aroganță.

Astfel de personaje – incluse, din păcate, în marea categorie a oamenilor – au găsit acum un os de ros în situația tensionată din Golf și propagă în mediul virtual tot felul de aberații.

Unii se cred chiar din breasla jurnaliștilor – iar aceștia sunt de departe cei mai periculoși, pentru că beneficiază deja de o anumită credibilitate.

Alții, vai de ei, sunt doar frustrați cronici, convinși că dacă ei nu au realizat nimic în viață, este neapărat vina altora.

Toți aceștia postează „glume”, retransmit știri false, uneori fabricate cu AI, comentează jignitor și se revoltă teatral că statul român trimite avioane de repatriere plătite din banii lor.

Dar cam câte taxe ați plătit voi, dragilor, statului român?

Când din statutul vostru de „stat degeaba” nu ați declarat nici măcar un venit?

Și uite așa începi să înțelegi mai bine miracolul .

Executivul din Emiratele Arabe Unite a reacționat imediat ce au apărut fake-news-urile. Mesajul lor a fost simplu și ferm:

“The Public Prosecution warns against publishing or circulating rumors and information from unknown sources through social media platforms or any other technological means, due to the consequences thereof, including the spread of confusion and harm to the security and stability of society.”

Mi-aș dori tare mult să avem ceva similar și în .

Dar miracolul Dubai mai are un ingredient esențial: lideri serioși.

Lideri cărora le pasă cu adevărat de stabilitatea și reputația țării lor.

Am citit știrea despre plimbarea lor prin Dubai Mall. Pentru că fusesem de multe ori la acea cafenea, am revenit și eu aseară. Am avut norocul să fim serviți chiar de ospătarul care îi servise cu o seară înainte.

Era mândru. Foarte mândru.

Mi-a povestit că în seara respectivă mall-ul era destul de gol, iar vizita liderilor a fost un semnal clar pentru toată lumea: viața merge înainte, Dubai este sigur.

Totuși, adevărul este că viața nu este chiar la fel.

Scriu aceste rânduri la de dimineață, pe balconul hotelului, cu vedere spre Palm și spre Burj Khalifa (nu, nu a luat foc, este bine mersi).

Dar liniștea dimineții este acoperită constant de zgomotul surd al motoarelor cu reacție.

Nu ale avioanelor Emirates.

Ci ale unor aeronave tot emirateze, dar de tip F-16.

Nu le vezi — sunt prea sus.

Doar le auzi.

Și gândul te duce instant la pilotul din carlingă.

Noi suntem foarte bine aici, bem cafeaua liniștiți, pentru că el a plecat să lupte.

Ce o fi în sufletul lui?

Dar al tău cum ar fi dacă ai ști că în locul lui ar fi băiatul tău?

Ai mai face glume cretine despre Dubai?

PS

Un mare respect pentru doamna pilot militar american care s-a catapultat în Kuweit.

Ați văzut imaginile?

Imaginați-vă o femeie — putea fi soția ta, fiica ta sau nepoata ta — ridicându-se din nisip cu zeci de kilograme de echipament pe ea, desfăcând chingile parașutei care i-au salvat viața și spunând calm celor care aleargă spre ea:

„Everything is fine. I don’t need anything.”

Iar cuvintele acelui om simplu, acel kuweitian care o întâmpină, spun de fapt tot ce simțim cu toții: