Presedintele executiv al PSD Dambovita, senatorul Titus Corlatean, a vorbit, astazi, la Targoviste, despre istoria Drapelului Național si despre importanța arborării și onorării lui, în Piața Tricolorului din municipiul Târgoviște, la momentul solemn dedicat Zilei Drapelului Național.
„26 iunie este o zi importantă pentru statul român. Așa cum s-a spus, prin Legea 26 din 20 mai 1998, s-a stabilit ca în ziua de 26 iunie să marcăm Ziua Drapelului Național. Drapelul Național, ca imnul de stat al României, reprezintă simboluri fundamentale ale statalității României și ale identității naționale românești și creștine. Se cuvine să onorăm Drapelul Național și în această zi și, spun eu, în fiecare zi a anului, fără să avem neapărat prilejul oficial. Istoria Drapelului Național este o istorie extraordinară și această istorie spune foarte pe scurt că în 1834 domnitorul Țării Românești, Alexandru Ghica, a solicitat și a obținut acordul Imperiului Otoman, care avea încă suzeranitate asupra țărilor românești, să arboreze drapelul atât pe corăbiile care efectuau negoțul în numele Țării Românești, dar mai ales în fruntea armatei române. Istoria mai spune că revoluționarii din 1848, de o parte sau de alta a Munților Carpați, cu Transilvania și Țara Românească și în Moldova, au purtat în luptă, potrivit idealurilor lor revoluționare, drapelul tricolor. Nu întâmplător, pentru cei care cunosc istoria și care au avut sau vor avea bucuria de vizita Brașovul, Biserica Sfântul Nicolae, acolo unde este înmormântat Nicolae Titulescu, la poalele Tâmpei, așa cum și-a dorit, se află muzeul primei școli românești. Directorul, care este și preot, vă va arăta costumele populare și pălăriile junilor Brașovului, care în zi de sărbătoare, călare pe caii minunați, se salutau ridicându-și pălăria, nu doar ca un gest de curtoazie, ci doar pentru a arăta sub pălărie, atenție, Transilvania sub Imperiul Austro-Ungar, unde aveau ascuns tricolorul. Se salutau cu tricolorul ca semn al simțirii românești. Revoluționarii de la 1848 din Transilvania, din Țările Românești, aveau tricolorul în suflet și-l arborau. Nu întâmplător, Guvernul Revoluționar de la 1848 a marcat această zi de 26 iunie, prin decret al Guvernului Revoluționar, ca zi al drapelului tricolor. Chiar dacă de-a lungul deceniilor, secolelor, aceste culori au fost aranjate fie orizontal, așa cum a fost cazul sub Alexandru-Ioan Cuza sau vertical, definitiv, odată cu venirea lui Carol I, Drapelul Național, roșu, galben și albastru, a devenit simbolul identității naționale și statalității românești. M-aș fi bucurat ca, în urmă cu trei săptămâni, pe 4 iunie să putem arbora Drapelul Național, așa cum spune legea pe care Parlamentul României a adoptat-o și am fost onorat să fiu inițiator acestei legi, pentru a marca ziua Tratatului de pace de la Trianon, 20 iunie 1920, zi în care a fost recunoscută internațional unirea Transilvaniei cu România, Marea Unire. M-aș fi bucurat să fi putut arbora steagul la 4 iunie, conform legii adoptate în Parlament, să putem arbora chiar aici, în Cetatea Domnească de la Târgoviște, Drapelul Național. Din considerente politice, care mie îmi scapă, nu a fost posibil. Chiar dacă legea a fost contestată la Curtea Constituțională, cu încredințarea că statul român, anul viitor, va onora și va arbora Drapelul Național, atât pe 26 iunie, cât și pe 4 iunie, ziua Tratatului de la Trianon în România. Drapelul Național este un simbol care nu doar declarativ trebuie să ne unească, și în niciun caz să ne dezbine. Drapelul Național este cel care este purtat de soldatul român în lupte, acolo unde a arătat bravură și jertfă, este drapelul cu care Armata Română a câștigat primul Război Mondial alături de puterile aliate, este drapelul care a permis momentul de la 1 decembrie 1918 și Marea Unire de la Alba-Iulia, drapelul României a fost purtat de Armata Română în cel de-al doilea Război Mondial, atât pe frontul de Est, cât și pe frontul de Vest. Și, pentru cei care au urmărit, după 70 de ani, am avut onoarea ca ministru de Externe să obțin acordul Guvernului rus, în 2013, pentru a putea inaugura primul cimitir militar, combatant pe teritoriul fostei URSS, pentru soldații români care și-au dat viața în al doilea Război Mondial. Și în 2015 – 2016, când am inaugurat acest cimitir și am pus în pământ primele oseminte ale soldaților român, cei care au fost atenți au observat că aceste oseminte au fost introduse și am făcut-o eu, cu mâna mea, cu emoție și cu recunoștință, cu tricolorul României, așa încât să știm să onorăm ca semn de unitate și respect pentru națiunea română, Drapelul Național în 26 iunie, în 4 iunie și în orice zi a anului. Așa să ne ajute Dumnezeu!”,
