El este Mihai, un adolescent de 17 ani, beneficiar al unui modul de tip familial, din cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgoviște Floare de Colț, aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița. 

Are o poveste de viață aparte, el fiind un tânăr special. Nu ne-a atras atenția faptul că a fost abandonat în spital încă de la naștere, pentru că, din păcate, sunt foarte multe astfel de cazuri, nici rezultatele la învățătură, căci nu se poate lăuda că este printre primii din clasa în care învață, ci cu modul în care încearcă să se schimbe, să trăiască diferit decât până acum și cu maturitatea lui.

Încă de la începutul discuției, Mihai a spus foarte clar că nu este o persoană sociabilă și că el preferă să stea mai mult singur. A încercat să pună o barieră, însă, după doar câteva cuvinte s-a deschis precum o carte.

Din primele zile de viață, Mihai a ajuns în grija asistenților maternali. Spirit liber, personalitate puternică, tânărul spune că nu îi place să fie îngrădit. Respectă regulile în măsura în care poate, dar nu îi place să fie constrâns să facă ceva, iar aici cel mai bun exemplu poate fi faptul că nu i-a plăcut să fie pus să învețe pentru școală. Am menționat deja că nu excelează la acest capitol, deși competențe are din plin. Spune că se menține pe linia de plutire și știe sigur că își va încheia studiile, cel puțin cele liceale: ”Nu am fost niciodată fan școală… Mi se pare că școala te orientează pentru a-ți alege jobul pe viitor, dar doar în câteva domenii, în care eu nu m-am regăsit.”

S-a atașat foarte mult de o familie care l-a avut în grijă, iar atașamentul a fost reciproc. Asistenta maternală a fost ”mama”, iar soțul său a fost ”tata” pentru Mihai: ”Mi se pare normal să le spui celor care țin locul părinților mamă și tată! Ține de respect, de recunoștință.”. 

Problemele de sănătate ale asistentului maternal s-au agravat, iar Mihai a ajuns la o altă familie, însă, nu a fost un copil prea cuminte, după cum recunoaște și el. Îl îngrozea ideea de a ajunge într-un centru rezidenţial, dar a mai primit o șansă. Familia pe care o iubea atât de mult și-a exprimat dorința de a-l lua înapoi în grijă, ceea ce s-a și întâmplat, însă, deja trecuseră 5 ani în care nu au mai stat împreună și Mihai nu s-a mai acomodat aici. Deja adolescent, simțea că nu poate face tot ce își dorea și în anul 2016 a cerut să fie dus într-un centru, unde a crezut că va avea libertatea pe care și-o dorea, deși avea doar 13 ani.

”Toată lumea îmi spunea cât de rău este în centre, tot felul de prostii. E chiar invers, mie mi se pare foarte bine aici. Poate am nimerit eu bine. Din ce auzisem, îmi imaginam că e ca o pușcărie. De fapt, este o locuință decentă, cu niște colegi (nu le pot spune prieteni, e prea mult) și oameni care au grijă de noi și pe care eu îi apreciez pentru ceea ce fac!”, își amintește Mihai.

Acum spune că îi este foarte bine în cadrul modulului de tip familial, se simte mai liber, chiar dacă a stat numai în interior în ultimul an. Dacă la început se întrecea cu colegii lui în activități mai puțin bune, ba chiar făceau multe prostii împreună, acum s-a retras din ”gașca veselă”. Locuiește singur în camera pe care și-a amenajat-o cum a dorit. A ajutat personalul să o văruiască și o menține foarte curată. Și-a stabilit singur un program zilnic pe care îl respectă întocmai. Tot timpul liber îl dedică cititului și deși spune că nu îi place școala ne uimește cu faptul că citește cărți de dezvoltare personală și educație financiară.

 

Este elev  al Liceului Tehnologic Spiru Haret din Târgoviște și spune că pe viitor va avea propria sa afacere.

”Vreau să fiu liber, vreau să muncesc pentru mine, nu pentru alții. Știu că este greu, dar voi reuși. Probabil că voi lucra într-o frizerie, într-un salon până strâng bani.”.

Gânduri mărețe pentru un tânăr de 17 ani, care nu a crescut alături de părinții săi, gânduri demne de admirat. Acestea au apărut după o izolare totală, timp de două săptămâni, în anul 2020, când Mihai a fost primul beneficiar depistat pozitiv la testul Covid-19. A stat singur și a urmărit diverse postări în mediul on-line, sub egida ”Dincolo de gânduri…”. I-au dat de gândit, iar Mihai a meditat la propria sa existență. Astfel, după ce s-a vindecat, a început să citească, nu operele de la școală, ci cărțile de dezvoltare personală, pe care le-a descărcat de pe internet. A continuat la alt nivel, educația financiară și se pregătește să devină antreprenor, unul de succes speră cei de la DGASPCD care au toată încrederea în ambiția lui Mihai și în competențele sale. Cartea care l-a inspirat se numește ”Tată bogat, tată sărac”.

“Viaţa nu este aşa cum o credem noi. Noi ne legăm prea mult de ego şi luăm toate deciziile doar în funcţie de noi. Eu am decis să fac o schimbare în viaţa mea, să devin mai bun decât sunt. Am început cu sportul şi am continuat cu cititul. Nu am timp de altceva decât pentru citit. Mi-am dat seama că lipsea ceva din viaţa mea. Nu mă rugam deloc. Nici acum nu pot spune că mă rog prea mult, dar ştiu sigur că e cineva acolo sus care are grijă de mine. Ba chiar cred că este aici, cu mine! Dar cred că Dumnezeu vrea să fim noi liberi.”

Nu şi-a cunoscut niciodată părinţii, iar acum spune că nu îşi mai doreşte. Îi cunoaşte pe doi dintre fraţii săi, dar nu a mai păstrat legătura cu ei. Crede că mai are 5-6 fraţi, dar ştie că, în viaţa sa, vor fi doar membrii propriei familii, pe care intenţionează să o întemeieze pe viitor: “Copilului meu îi voi oferi tot ce nu am primit eu şi aşa va fi!”

"Mihai este un exemplu de putere, de ambiţie şi de responsabilitate. Deşi a spus că nu este sociabil, noi spunem că este cald, deschis, comunicativ şi foarte matur. Apreciem faptul că în ciuda spiritului său atât de libertin, respectă regulile şi este foarte ascultător. Pe noi ne-a surprins noul Mihai şi ne este mai drag decât ne era deja. Vom fi alături de el până la capăt şi îl vom sprijini pentru a realiza tot ce şi-a propus", îl laudă cei de la DGASPCD.